ANTONIO VIVALDI: UN CRĂCIUN BAROC

Cu un tablou al iernii, așa cum Antonio Vivaldi l-a pictat în cel de-al patrulea dintre celebrele sale „Anotimpuri”, așternem decorul sonor al celei mai luminate sărbători a inimii: Crăciunul. Îl întâmpinăm încă din seara de 3 decembrie, în cele mai strălucitoare și elegante veșminte imaginate în Italia secolului al XVIII-lea, etalate în extravaganțele instrumentale ale Concertului nr. 4 în fa minor, op. 8, RV 297 „Iarna”, în forța și echilibristica vocală ale uneia dintre cele mai spectaculoase capodopere ale timpului, „Nulla in mundo pax sincera”, RV 630, și în hipnotica și tulburătoarea „Nisi Dominus”, RV 608. Dar, poate mai presus de toate, îl vom regăsi într-una dintre cele mai faimoase partituri preclasice alese să preamărească Crăciunului: Gloria în re major, RV 589, întruchipare ideală a cântului îngeresc și o fabuloasă redare sonoră a scenei Nativității.