CHIRPICI

de: Alexandra Radu Regia artistică: Luana Hagiu Scenografia: Mădălina Sandu „Aduni pământ într-o grămăjoară, torni un pic de apă și-l amesteci cu paie. Calci de mai multe ori cu picioarele peste amestec până devine mai tare și apoi îl pui între scânduri, la soare.” Așa se construiau casele din chirpici în Bărăganul anilor ’50, niște case nu foarte rezistente la intemperii, la fel de fragile ca destinele copiilor forțați să fugă din calea războiului și a deportării. Doi băieți, pe care-i despart decenii, împart același nume și dorul de acasă. Amândoi încearcă să înțeleagă lumea care se sfărâmă în jurul lor ca o bucată uscată de lut. Două prezențe feminine traversează timpul alături de ei — mama și iubita — figuri universale care dau sens și continuitate vieții lor zguduite ca în urma unei lovituri puternice de copită. Ele sunt cele care stabilesc legătura invizibilă dintre pierdere și speranță, dintre copilărie și adolescență, dintre durere și acalmie.