SPAȚII ÎN REZONANȚĂ – concert simfonic

Înainte de a deveni sunet, muzica există ca inspirație. Uneori își are originea într-o poveste, alteori într-un poem sau într-un loc care continuă să rezoneze în imaginație. Tristan und Isolde pornește de la una dintre marile legende medievale ale Europei, însă Richard Wagner o transformă într-o meditație asupra iubirii și a destinului, revoluționând în același timp limbajul muzical al epocii. Wesendonck Lieder, compuse în aceeași perioadă pe versurile Mathildei Wesendonck, oferă o perspectivă rară asupra procesului său creator: două dintre lieduri sunt considerate chiar de Wagner „studii” pentru Tristan und Isolde, surprinzând momentul în care una dintre cele mai influente partituri din istoria operei începea să prindă contur. Pentru Antonín Dvořák, spațiul inspirației este Boemia natală. Simfonia nr. 8 nu descrie un peisaj și nici nu citează direct muzica populară, însă păstrează prospețimea, vitalitatea și optimismul lumii în care compozitorul s-a format. Scrisă într-un moment de deplină maturitate artistică, lucrarea este expresia libertății unui creator care își găsise propria voce. Poate că fiecare creator își găsește propria voce în clipa în care lumea din jur începe să rezoneze cu lumea interioară.