VENUS - De Alexandra Zavelea

Pornind de la Venus ca simbol al frumuseții feminine, spectacolul explorează felul în care „femininul” nu este o esență, ci o construcție care se rescrie în timp ca un strat viu în interior. „Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este…” - Venus nu dispare, dar nu mai poate fi susținută la fel. Între dorință și judecată, între imagine și corp, rămâne prinsă într-un model care o formează și o fragmentează în același timp. Aceste tensiuni coexistă: a simți, a te construi pentru privire, a încerca să te eliberezi. Niciuna nu câștigă. „Venus” nu mai e despre frumusețe. E despre cum se produce - și ce rămâne când nu mai funcționează. Despre căderea unui ideal… și încercarea de a te reconstrui, mereu, altfel in functie de locul in care esti.